Despre acupunctura

• Corpul uman are 12 meridiane energetice principale, câte un meridian pentru fiecare organ (plămân, inimă, rinichi, splină-pancreas, ficat) pentru fiecare viscer (intestin subţire, intestin gros, stomac, vezica biliara şi vezica urinară) şi alte două meridiane care răspund de anumite funcţii ale organismului (circulaţia sângelui, activitatea psihică, funcţiile metabolice, termoreglarea etc.) şi o multitudine de meridiane secundare.
• În primul rând, acupunctura presupune o introducere sigură şi nepericuloasă pentru sănătate a unor ace sterile, metalice, foarte fine în pielea şi ţesuturile corpului prin puncte sau zone care se numesc puncte de acupunctură.
• Medicina tradiţională chineză mentionează existenţa a 365 de puncte
• Cele mai uzuale ace folosite în acupunctură sunt din oţel inoxidabil şi argint. Diametrul unui ac este în jur de 0,25 mm, iar vârful acestuia este sferic pentru a nu leza ţesuturile.
• Când apare un dezechilibru aceste puncte sunt dezactivate, întrerupând circulaţia energiei în corp şi afectând organul corespunzător merdianului pe care este situat. Fiecărei afecţiuni îi corespunde blocarea energetică a anumitor puncte.
• În timpul inteparii punctul începe să transmită un flux de informaţii bidirecţional: energetic către organul afectat şi pe circuitul sistemului nervos către creier, care „comandă” organului afectat să înceapă procesul de vindecare.
• Există alternative la acupunctură pentru pacienţii care nu se simţ confortabil cu acele. Ca alternative mai puţin invazive, punctele de acupunctură mai pot fi stimulate şi cu căldură, laser, magnet, curent electric de intensitate slabă (electropunctură), presiune mecanică (presopunctură). Se mai folosesc terapii ca: acupunctura magnetică, moxibustie (folosirea unor ţigări groase făcute din plante cu care se încălzesc anumite puncte de acupunctură), punerea de ventuze, masaj Shiatsu sau Masaj suedez. Aceste terapii stimulează meridianele de acupunctură fără a înţepa pielea, dar totuşi acupunctura este o terapie mai eficientă.
• Dacă te hotărăşti să apelezi la un acupuncturist, e bine să ştii că durata unei şedinţe este, în general, de o jumătate de oră. Numărul de şedinţe se stabileşte în funcţie de gravitatea afecţiunii şi de modul în care reacţionează organismul.

Afectiuni tratabile

• Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat, în 1975, o listă ce conţine cele 40 de boli tratabile prin acupunctură. Amintim: afecţiunile reumatismale (discopatie cervico-dorso-lombara, poliartrită scapulohumerala, gonartroze, artralgii diverse), afecţiunile cardiovasculare (aritmii cardiace, arterite, hipertensiune arterială), afecţiunile oftalmologice (blefarită), afecţiunile digestive (gastroduodenită, colicile biliare, colicistitele cronice), diabetul zaharat, enterocolitele, hemoroizii, afecţiunile ORL, nevralgiile, afecţiunile genitale (dismenoree, hipermenoree, hipomenoree, climaxul, impotenţa sexuală), incontinenţă urinară şi alte afecţiuni: odontalgii, spasmofilie, urticarie, zona Zoster, obezitate.
• De asemenea, acupunctura mai este folosită şi pentru: combaterea stresului, controlul greutăţii, adicţii, lăsarea de fumat, ameţeli şi stare de vomă ca urmare a chemoterapiei sau a altor terapii intensive, durere de dinţi postoperatorie
• În cazul hipertensiunii arteriale, şedintele de acupunctură ajută să se răspundă mai bine la tratament.
• Acupunctura creşte toleranţa la efort şi îmbunătăţeşte circulaţia sangvină în cazul cardiacilor.
• Multe persoane au picioarele grele, mâinile şi picioarele reci. Aceste simptome sunt produse de încetinirea circulaţiei sangvine în vasele de la nivelul membrelor superioare şi inferioare. Nu este o boală gravă, ci simptome pe care acupunctura reuşeşte să le amelioreaze.
• Răspund bine la acest tip de tratament tulburările menstruale şi cele de menopauză, impotenţa şi frigiditatea.

Contraindicatii ale acupuncturii

-nu este indicată femeilor însărcinate (este interzisă inteparea anumitor puncte)
-nu este indicată bolnavilor de cancer nu se înţeapă direct tumoră dacă aceasta este situată la suprafaţă
-nu se înţeapă rănile
-în cazul bolilor de piele nu se înţeapă suprafaţa afectată, excepţie făcând vitiligo."